Dex măduvă

MẮDUVÄ‚ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roÈ™ie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui È™i a È›esutului osos. ◊ Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiÈ›ionate somatice È™i vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Până în măduvă sau până în (sau la) măduva oaselor = până în adâncul fiinÈ›ei, al sufletului; profund, adânc. 2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. sevă, mâzgă. 3. Fig. (Rar) Partea esenÈ›ială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. – Lat. medulla.

MĂDUVĂ s. 1. (ANAT.) măduva spinării = rahis. 2. (BOT.) inimă. (~ a tulpinii unui copac.)

MĂDUVĂ s. v. esență, fond, materie.

mădúvă s. f. – Miez, esență. – Var. (Trans., Banat) mădu(h)ă. Mr. măduă, megl. miduă. Lat. medÅ­lla (PuÈ™cariu 1013; Candrea-Dens., 1114; REW 5463), cf. it. midolla, v. fr. meolle, (fr. moelle), prov. mezola, sp. meollo, port. miola. Pentru fonetism (măduă, cu suprimarea hiatului prin intermediul lui ν), cf. văduvă. – Der. măduvos, adj. (care are multă măduvă).

măduvă s. f., g.-d. art. măduvei

MẮDUVÄ‚ ~e f. 1) anat. Substanță moale care se află în cavitățile oaselor (la vertebrate È™i la om). ~a spinării. ◊ Până în (sau la) ~a oaselor până în adâncul sufletului, al fiinÈ›ei; la maximum. 2) Substanță vegetală moale din interiorul tulpinilor È™i rădăcinilor unor plante. /<lat. medulla