MĂMULÁR, mămulari, s. m. (Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri. – Cf. tc. mamul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mămulár (mămulári), s. m. – Negustor de mărunțișuri. – Var. (Trans.) momular. Tc. m****o ‹ arab. muamele (Șeineanu, II, 245), cu schimb de suf. – Der. mămulărie, s. f. (tarabă de mărunțișuri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mămulár s. m., pl. mămulári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink