MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mărămioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. mărămioárei; pl. mărămioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink