MĂRĂMÚȚĂ, mărămuțe, s. f. (Rar) Mărămioară. – Maramă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mărămúță s. f., g.-d. art. mărămúței; pl. mărămúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink