MĂRGĂRITĂRÉL, mărgăritărele, s. n. 1. Diminutiv al lui mărgăritar (1); mărgărităraș. 2. (Bot.; la pl.) Lăcrămioară. – Mărgăritar + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mărgăritărél1 (înv., pop.) s. m. / s. n., pl. m. mărgărităréi / n. mărgărităréle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MĂRGĂRITĂRÉL s. 1. mărgărităraș. 2. v. lăcrimioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărgăritărél (boală) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărgăritărél (perlă, plantă) s. n., pl. mărgărităréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink