MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiță, (rar) măturișcă. (~ de haine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTUREÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată și cu flori roz. /mătură + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink