MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din fr. macle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁCLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr. macle, cf. lat. macula – pată].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr. macle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
máclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. máclei; pl. mácle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁCLĂ ~e f. Concreștere regulată și simetrică a două sau a mai multor cristale de același fel. /<fr. macle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink