MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. [< fr. magnétomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. (< fr. magnétomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetométru s. n. (sil. -tru), art. magnetométrul; pl. magnetométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNETOMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. /<fr. magnétometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink