MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETRÓN s.n. Tub electronic în care intensitatea curentului electronic este comandată de un câmp magnetic exterior. [< fr. magnétron].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETRÓN s. n. tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată de un câmp magnetic exterior. (< fr. magnétron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetrón s. n. (sil. -tron), pl. magnetroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNETRÓN ~oáne n. Tub electronic generator de oscilații de foarte înaltă frecvență. /<fr. magnétron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAGNETRÓN (‹ fr. {i}; {s} magneto- + fr. [élec]tron „electron”) s. n. Tub electronic cu catod axial și anod cilindric generator de oscilații de foarte înaltă frecvență (unde centimetrice și milimetrice), al cărui flux de electroni este comandat printr-un câmp magnetic axial de o valoare critică, aleasă astfel încât la variații mici ale tensiunii anodice să corespundă variații mari ale curentului anodic. Se folosește, mai ales, la aparatura de radiolocație, precum și la instalațiile de încălzire de frecvență supraînaltă.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink