MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară. 2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNITÚDINE s.f. 1. Măreție, strălucire a unui astru. 2. Mărime a unui cutremur de pământ. [Cf. lat. magnitudo, fr. magnitude].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr. magnitude, lat. magnitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAGNITÚDINE s. v. mărime stelară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
magnitúdine s. f., g.-d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNITÚDINE ~i f. 1) Mărime stelară. 2) Mărime a unui cutremur. /<fr. magnitude, lat. magnitudo, ~inis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink