MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAHÓRCĂ f. Tutun de calitate inferioară. /<rus. mahorka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAHÓRCĂ s. (prin Mold.) marhotcă, (Mold. și Bucov.) pașcă. (Fumează ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mahórcă s. f. – Tutun prost. Rus., rut. machorka (Tiktin; Candrea; cf. Vasmer II, 107). În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mahórcă s. f., g.-d. art. mahórcii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink