MÁJĂ, măji, s. f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăți, variind, după epoci și regiuni, între 50 kg și 100 de ocale. 2. (Reg.) Cântar pentru greutăți mari. 3. Năvod. – Din magh. mázsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁJĂ s. v. năvod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÁJĂ s. v. basculă, decimal, zecimal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
májă s. f., art. mája, g.-d. art. măjii; pl. măji
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máje (mắji), s. f. – Chintal. – Var. majă. Mag. mázsa (Cihac, II, 513; Tiktin; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. maža. Varianta, pur ortografică, este înv. – Der. măjar (var. Mold. măjer), s. m. (pescar, vînzător de pește), al cărui semantism nu este clar (probabil se aplica numai angrosiștilor, care vindeau pește cu chintalele); măjerie, s. f. (pescărie); măjerit, s. n. (contribuție care se plătea pentru negoțul de pește, în București și Galați); mpji, vb. (Trans., a cîntări).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink