MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDRAGÓRĂ ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari și rădăcina ramificată, folosită în medicină. /<sl. manudragora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink