MANSÁRDĂ, mansarde, s. f. Încăpere sau ansamblu de încăperi locuibile, așezate imediat sub acoperiș (având tavanul și pereții oblici și neregulați); etaj situat imediat sub acoperișul unei clădiri. – Din fr. mansarde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANSÁRDĂ s.f. Ultimul etaj al unei case, așezat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. [< fr. mansarde, cf. Mansard, arhitect francez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANSÁRDĂ s. f. etaj situat sub acoperiș, cu tavanul înclinat și amenajat ca locuință. (< fr. mansarde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANSÁRDĂ s. (glumeț) cucurigu. (Locuiește la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mansárdă s. f., g.-d. art. mansárdei; pl. mansárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANSÁRDĂ ~e f. 1) Încăpere de locuit situată direct sub acoperișul unei case. 2) Etaj aflat sub acoperiș. /<fr. mansarde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink