MARCHITÁN, marchitani, Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidán s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARCHITÁN s. (înv.) bocceagiu, coropcar, marfagiu, tolbaș. (Un ~ de pânzeturi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marchitán (marchitáni), s. m. – Negustor de mărunțișuri, mămular. – Var. marchidan. Pol. marki(e)tan, cf. ceh. markytán, rus. markitant (Cihac, II, 186; Tiktin; Sanzewitsch 205; Vasmer, II, 99), din germ. Marketender și acesta din it. mercatante. – Der. marchitănie (var. marchidănie), s. f. (tarabă de mărunțișuri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
marchitán s. m., pl. marchitáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARCHITÁN ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar. /<pol. markietan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink