MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, ce nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută. – Din fr. martingale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARTINGÁLĂ s.f. 1. Curea de la ham care nu lasă calul să sară în două picioare. 2. (Mar.) Bară de metal fixată sub bompres, care susține subarbele. 3. (La jocul de cărți) Pontare dublă după fiecare pierdere. [< fr. martingale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARTINGÁLĂ s. f. 1. curea de ham care nu lasă calul să sară în două picioare. 2. (mar.) bară de metal fixată perpendicular sub bompres, care susține subarbele. 3. sistem de joc bazat pe considerații decurgând din calculul probabilităților, care urmărește asigurarea beneficiului prin mărirea progresivă a mizei la jocurile de noroc și la cursele de trap. (< fr. martingale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
martingálă s. f., g.-d. art. martingálei; pl. martingále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARTINGÁLĂ ~e f. 1) Piesă de harnașament, constând dintr-o curea în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. 2) (la navele cu pânze) Bară de metal așezată sub bompres, care susține parâmele. 3) (la jocurile de cărți) Miză dublă după fiecare pierdere. /<fr. martingale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink