MARÓTĂ, marote, s. f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marótă s. f., pl. maróte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARÓTĂ ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie. /<fr. marotte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink