MATADÓR, matadori, s. m. Toreador care trebuie să dea taurului lovitura mortală. – Din fr. matador, germ. Matador.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATADÓR s.m. Toreador căruia în lupta cu taurii îi revine sarcina să ucidă animalul. [< sp., fr. matador, germ. Matador, cf. sp. matar – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MATADÓR1 s. m. 1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul. 2. (ir.) personaj important, conducător etc. ◊ (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MATADÓR2 s. n. pânză de in cu firele grupate câte două, pentru cusături sau ca țesătură de suport a unor broderii. (< fr. matador)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
matadór s. m., pl. matadóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MATADÓR ~i m. Toreador căruia îi revine sarcina să aplice taurului lovitura mortală. /<fr. matador, germ. Matador
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink