MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEȘTEȘUGÁR s. v. meseriaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
meșteșugár s. m., pl. meșteșugári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEȘTEȘUGÁR ~i m. Persoană calificată într-un meșteșug; meseriaș. /meșteșug + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink