MEFÍTIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEFÍTIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urât; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEFÍTIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEFÍTIC adj. v. contagios, infecțios, molip-sitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mefític adj. m., pl. mefítici; f. sg. mefítică, pl. mefítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEFÍTIC ~că (~ci, ~ce) livr. (despre mirosuri, emanații, aer) Care este foarte dezgustător; respingător în cel mai înalt grad; fetid; pestilențial. /<germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink