MEGALOMÁN, -Ă, megalomani, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o părere exagerat de bună despre calitățile sale; grandoman. 2. (Persoană) care suferă de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MEGALOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care își supraprețuiește meritele; încrezut, îngâmfat; grandoman. [< fr. mégalomane].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MEGALOMÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care își supraevaluează meritele; grandoman. 2. (suferind) de megalomanie (2). (< fr. mégalomane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MEGALOMÁN adj. v. îngâmfat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
megalomán adj. m., s. m., pl. megalománi; f. sg. megalománă, pl. megalománe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MEGALOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care suferă de megalomanie; atins de megalomanie. 2) Care manifestă un orgoliu excesiv; cu ambiție nejustificată. /<fr. mégalomane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink