MEHTÉR, mehteri, s. m. (Turcism înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mehtér (mehtéri), s. m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă. Tc. mehter, din per. mihter „șef” (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. – Comp. mehterbașa, s. m. (dirijor de muzică militară), din tc. mehterbasi, înv.; meterhanea (var. mehterhanea), s. f. (orchestră turcească), din tc. mehterhane.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mehtér s. m., pl. mehtéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink