Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra ceva neschimbat. ♦ A susține. 2. refl. A rămâne în aceeași stare. ♦ A-și păstra același loc, același post, aceeași poziție. [P.i. mențin, conj. -nă. / cf. it. mantenere, fr. maintenir, după ține].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENȚÍNE vb. I. tr. a păstra ceva neschimbat. II. refl. a rămâne în aceeași stare. ◊ a-și păstra același loc, post, aceeași poziție. (după fr. maintenir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENȚÍNE vb. 1. v. păstra. 2. a păstra, (înv.) a păzi. (A ~ legăturile de prietenie cu cineva.) 3. v. dăinui. 4. a dăinui, a dura, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ până astăzi.) 5. v. întreține.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mențíne vb. ține
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A MENȚÍNE mențín tranz. 1) A face să se mențină; a păstra; a conserva. 2) fig. (persoane, familii) A asigura cu cele necesare traiului; a întreține. /<fr. maintenir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MENȚÍNE mă mențín intranz. A rămâne în aceeași formă, stare sau situație; a rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se păstra. /<fr. maintenir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se menține ≠ a se transforma, a se modifica, a schimba, a se preface
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink