MENAJÉR, -Ă, menajeri, -e s. f., adj. 1. S. f. Femeie angajată să îngrijească de gospodăria cuiva. ♦ (Rar) Gospodină. 2. Adj. De menaj, privitor la menaj, de uz casnic. – Din fr. ménagère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MENAJÉR, -Ă adj. De menaj, pentru menaj. [Cf. fr. ménager].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENAJÉR, -Ă I. adj. referitor la gospodărie; de menaj. II. s. f. gospodină. ◊ femeie angajată să conducă gospodăria cuiva. (< fr. ménager)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MENAJÉR adj. v. casnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menajér s. m., adj. m., pl. menajéri; f. sg. menajéră, pl. menajére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MENAJÉR ~ă (~i, ~e) Care ține de menaj; de uz casnic. /<fr. ménagere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MENAJÉRĂ ~e f. Femeie care administrează gospodăria cuiva; femeie care face menajul. /<fr. ménagere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MENAJÉRĂ s.f. Gospodină. ♦ Femeie angajată să conducă gospodăria cuiva. [< fr. ménagère].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MENAJÉRĂ s. v. casnică, gospodină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MENAJÉRĂ s. jupânească, (rar) madamă. (~ într-o casă înstărită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
menajéră s. f., g.-d. art. menajérei; pl. menajére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink