MENITÓR, menitori, s. m. (Înv.) Cel care prevestește ceva; prevestitor. – Meni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
menitór adj. m., pl. menitóri; f. sg. și pl. menitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink