Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: mers (adj.) (adjectiv) , mers (deplasare) (substantiv neutru)   
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor și a vehiculelor, pe căi de comunicație). ◊ Din ~ fără a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulație a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ ușor. ~ apăsat. 4) Mod de funcționare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfășoară un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MERS s. 1. deplasare, mergere, mișcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulație, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mișcare, pas, pășit, umblet, (rar) mersătură, (înv. și pop.) mersură. (Are un ~ săltăreț.) 4. v. plecare. 5. v. evoluție. 6. mers-înainte v. progres. 7. funcționare. (~ul unui ceasornic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MERS s. v. curgere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mers s. n., pl. mérsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mérs (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)