MESÁDĂ, mesade, s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. [Var.: misádă s. f.] – Din ngr. misadi „jumătate”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
MESÁDĂ s. f. v. misadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mesádă s. f., g.-d. art. mesádei; pl. mesáde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink