MESIANÍSM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESIANÍSM n. 1) Învățătură care propovăduiește „rolul deosebit” al unui popor în destinele omenirii. 2) Credință în venirea lui Mesia-mântuitorul lumii și trimis al lui Dumnezeu. [Sil. -si-a-] /<fr. messianisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MESIANÍSM s.n. Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [< fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mântuitor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mesianísm s. n. (sil. -si-a-), (idei) pl. mesianísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink