Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MICÚȚ adj. 1. mititel, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
micúț adj. m., pl. micúți; f. sg. micúță, pl. micúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)