MINOTÁUR, minotauri, s. m. Monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINOTÁUR s.m. Ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur. [Pron. -ta-ur. / < fr. minotaure, cf. Minotaur – monstru mâncător de oameni, ucis de Teseu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MINOTÁUR s. m. (mit.) monstru imaginat cu corp de om și cap de taur. (< fr. minotaure, it. minotaure, germ. Minotaurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
minotáur s. m., pl. minotáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINOTÁUR ~i m. (în mitologia greacă) Monstru cu trup de om și cap de taur. /<fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink