MIORLĂITÓR, -OÁRE, miorlăitori, -oare, adj. Miorlăit2. [Pr.: -lă-i-. – Var.: (reg.) mierlăitór, -oáre adj.] – Miorlăi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORLĂITÓR adj. v. plângăreț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miorlăitór adj. m. (sil. -lă-i-), pl. miorlăitóri; f. sg. și pl. miorlăitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIORLĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miorlăie; care produce miorlăituri. Glas ~. /a miorlăi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink