MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit'. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIORLĂITÚRĂ s. v. mieunat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
miorlăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. miorlăitúrii; pl. miorlăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink