MÍRIȘTE, miriști, s. f. Teren agricol pe care au rămas, după recoltare, părțile inferioare ale tulpinilor de cereale păioase sau ale altor plante cultivate; (colectiv) totalitate a tulpinilor retezate, rămase cu rădăcina în pământ după recoltare, pe un teren agricol. – Din bg. merište.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍRIȘTE s. (reg.) miriștină, secerătură. (Oile pășteau pe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
míriște s. f., g.-d. art. míriștii; pl. míriști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍRIȘTE ~i f. 1) Câmp de pe care s-a cosit grâul sau alte cereale și pe care au rămas părțile inferioare ale tulpinilor. 2) fig. Barbă țepoasă. /<bulg. merište
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink