MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mirositor ≠ nemirositor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mirositór adj. m, pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IARBĂ-MIROSITOÁRE s. v. vițelar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALCIE-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂLCIUȚĂ-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRESTIE-MIROSITOÁRE s. v. obligeană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink