MOIMÍȚĂ, moimițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: momíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
moimíță s. f. (sil. moi-), g.-d. art. moimíței; pl. moimíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink