MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MRENÚȚĂ s. (IHT.) (reg.) mrenișoară, mreniță, mrenușoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mrenúță s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink