Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚCEA m. art. 1) Copil căruia îi curg mucii. 2) Copil sau tânăr cu pretenții nepotrivite vârstei. /muc + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
múcea (fam.) s.m. și f., g.-d. lui mucéa; pl. múcea
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
muceá s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink