MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁNTĂ s. v. mantie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink