MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mítică s. m., pl. mítici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÍTIC adj. v. fantastic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mític adj. m., pl. mítici; f. sg. mítică, pl. mítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink