Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a