MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măgulitúră s. f., g.-d. art. măgulitúrii; pl. măgulitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink