NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂFRĂMIOÁRĂ s. v. năfrămuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năfrămioáră s. f. (sil. -fră-mioa-), g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink