NĂSTÁVNIC, năstavnici, s. m. (Înv.) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri). – Slav (v. sl. nastavĩnikŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
năstávnic, năstávnici, s.m. (înv.) conducător, șef ecleziastic; egumen, stareț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink