NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSTRUȘNICÍE s. v. ciudățenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSTRUȘNICÍE ~i f. Faptă sau vorbă de om năstrușnic. /năstrușnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink