NĂSTURÁȘ, năsturași, s. m. Năsturel (1). – Nasture + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂSTURÁȘ s. v. năsturel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năsturáș s. m., pl. năsturáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂSTURAȘ-DE-BÚBE s. v. sipică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink