NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
năsturár s. m., pl. năsturári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink