NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
năucíe s. f., art. năucía, g.-d. năucíi, art. năucíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink