Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: năuci (verb tranzitiv) , năucire (substantiv feminin)   
NĂUCÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂUCÍRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. buimăceală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Năucire ≠ dezmeticire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
năucíre s. f., g.-d. art. năucírii; pl. năucíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se nău-cească. [Sil. nă-u-] /Din năuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inte-ligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A năuci ≠ a dezmetici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se năuci ≠ a se dezmetici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
năucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române