NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂUCITÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. amețitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care năucește. [Sil. nă-u-] /a năuci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink