NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, adj., s. m. și f. (Arg.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) urât sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din țig. nasvalo „bolnav'”, nasul „rău, meschin”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NASÓL adj. v. urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nasól (nasoálă), adj. – (Arg.) Urît. Țig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la f. nasoală. S-a confundat cu nasul, adj. (rău, nemernic), din țig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoală, s. f. (femeie; țigară); nasuliu, adj. (urît); nasuli, vb. (despre un negoț, a eșua); nasulie, s. f. (ghinion, situație proastă); nasulii, s. f. pl. (cărți de joc).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nasól adj. m., s. m., pl. nasóli; f. sg. nasoálă, pl. nasoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink